GIRL'S PUSSY-vagin virgin: Veti ajunge cu siguranta in al 7-lea cer cu acest vagin matasos si plin de dorinta de a fi penetrat. Dimensiuni: 18cm lungime si 3.5-4cm grosime.
VAGIN GYPSY: Un vagin cu calitati deosebite,care se asemana foarte tare cu unul real.Cu vibratii controlabile.
SUPER-THRUSTER: Cand veti introduce penisul in tubul placerii din silicon moale atunci veti simti nenumarati tepi.Atunci porniti vibro-ul de la capatul tubului si penisul dvs.Va fi masat pana la un megaorgasm!Iar si iar.
VAGIN WIDE OPEN: Cu un look natural si cu senzationale vibratii,masiva si dornica.Este facita special pentru a fi tinuta cu o mana.
VAGIN MAGIC: Are vibratii,create de oul vibrator care se introduce in capatul din spate.Materialul si striatiile acestui vagin dau o satisfactie garantata.
VAGIN DE BUZUNAR: Partea din spate,datorita calitatii materialului,se poate impacheta.Astfel ocupa foarte putin loc si este usor de transportat.

Sursa aici, ca sa nu comenteze nimeni de plagiat.

Satul de vorbe si cuvinte,
Fara sa mai vars cuvinte,
Descriu ce-mi vine 'n minte
Repet fara cuvinte

Insir cuvinte 'n gol
Aleg si le rotesc cum pot
Rostesc, desi nu cred
E tot ce pot sa inteleg

Dureros si zgomotos
Iubesc fara niciun rost
Banal si fara sa fi fost
Final tacut si fara sa pun punct

Copywrong © 2008 Tzontonel

Det har seg nemlig slik at Chanty, mitt herlige lille marsvin som jeg har hatt i syv år, døde i går natt.

Så det er unntakstillstand på bloggen for tiden....

Sorry, folk, men det var alt for denne gang.

Chanty

Født: 07.09.2001

Død: 08.10.2008, kl: 01.10

<3<3<3<3<3<3

Men inatt är det i alla fall presidentdebatt. Men Nordgren är en mycket trött man och väljer därför att se debatten i eftersändning någongång under morgondagen. Det utlovas en analys här på bloggen imorgon! Nordgren kommer också att berätta om vad han kommer att göra till våren under morgondagen...  

Har egentlig vært merkelig opplagt hele dagen, og det ble ganske morsomt etterhvert.. Iallefall da jeg og en kollega fikk en stor pappeske å leke med. Smellen kom da jeg hadde dratt hjem til mamma for å spise middag og satt meg ned for å slappe av. Hadde ikke så fryktelig lyst til å reise meg igjen :S
Men avgårde bar det; til jobb nummer to. Skulle egentlig trene litt etter det, men tror noe kortsluttet i løpet av dagen så jeg dro hjem i stedet.. Og her ligger jeg som et slakt i sofaen! Greier ikke verken å tenke eller bevege på meg :P

Det er sånt som skjer når man sover lite og er generellt utslitt. Det har skjedd så mye i det siste, og skjer fortsatt mye. Sånn som nå, da jeg skulle slappe av å se på bloggen min. Hadde fått en kommentar fra en som ikke pleier å skrive, og min første tanke var jo at det var hyggelig. Men det var det altså ikke. Denne personen har altså bestemt seg for å skrive noe lite hyggelig. Her har jeg endelig motet meg opp til å i det hele tatt nevne det i bloggen min, uten at mange vet hva det egentlig betyr, og så må jeg få slike kommentarer! Det er tungt altså.. Har tenkt MYE på at mange sikkert er sinte på MEG for det som skjedde. Og det gjør det fryktelig vanskelig å fortsette med å bo her. Så håper på mer taktfullhet i framtiden. Greit nok at folk har forskjellig syn på saken, men for å være helt ærlig kunne jeg ikke gitt mer FAEN i meningene til dem som holder med ham.

Kommentaren skal få stå der den er. Så alle kan se hvor fæle enkelte kan være. På det blotte øye virker det garantert ikke som en særlig stygg kommentar. Men den var akkurat nok til å gjøre meg skikkelig lei meg, så sint, og nå ganske forbannet. Når jeg en vakker dag er klar for å kanskje skrive om det som skjedde vil det forstås bedre. Jeg ER bedre enn ham.

Imi dau seama ca, in drumul spre plecarea care devine din ce in ce mai limpede si mai justificata, ma curat, ma dezintoxic. Nu am inceput sa fac asta voluntar. Am respins, pe rand, toate influentele infecte ale societatii romanesti. Nu ma uit la televizor, nu ma intalnesc cu oameni cretini carora le place sa vorbeasca fara argumente si fara informatie, evit orele la care este multa lume pe strada, imi fac portia de miscare, de sport, seara sau noaptea, alegand doar cartiere acceptabile din punct de vedere estetic. Vreau sa am garantia faptului ca gustul meu nu va fi deranjat prea tare. Ma conserv. Cu toate ca nu e bine spus. Initial am crezut ca ma conserv dar nu fac asta, ar fi trist sa conserv ceea ce sunt acum. Intai ma purific intr-un proces greoi dar si foarte interesant, involuntar in prima faza, asa cum v-am spus. Incerc sa nu mai privesc realitatea romaneasca iar atunci cand ceva imi ajunge fortat in raza vizuala sau auditiva, constat ca reusesc din ce in ce mai greu sa incadrez informatia intr-un context si sa ma las realmente preocupata de ea. Iar asta ma bucura. Detasandu-ma de toata melasa asta agitata a societatii romanesti, observ ca imi revin identitatea si coloana vertebrala suparator de dreapta, de multe ori ma intreb si eu daca nu sunt ridicola in batosenia mea morala. Imi revine buna dispozitie, imi percep afinitati delicate, sofisticate pe masura ce discut numai cu oameni care inoata contra curentului romanesc, imi simt corpul usor si puternic, imi simt structura. Si nu o mai simtisem demult, atat de infofolita in sisteme de aparare era. Imi revin sensibilitatea pura si interesul pentru sensibilitate pura, in consecinta. Recapat curajul de a renunta la armura hibridului in care m-am transformat ca rezultat al vietii in Romania. Imi privesc ingrozit dar apoi amuzat personalitatea, alter ego-ul construit pentru a supravietui aici si ma straduiesc sa rememorez in detaliu, cu un maximum de constiinciozitate, care sunt elementele autentice in mine, ce sunt eu dincolo de lectiile invatate in ultimii ani, lectii superficiale care nu au cine stie ce valoare odata ce iesi dintr-un mediu isteric care stagneaza in isteria proprie.

Ceea ce parea a constitui puterea mea pare acum simpla prostituare, nici macar prostituare cu cine stie ce miza. Am invatat (cu diploma, nu oricum) sa manipulez prin discurs, sa obtin ce vreau fara prea mare efort. Am invatat sa lovesc sub centura intr-un fel presupus inteligent, complex, daca aceste cuvinte ar putea fi cu adevarat asociate lovitului sub centura. Am invatat sa privesc atent psihologia fiecarui om cu care intru in contact, sa-i fac o radiografie a puterilor si slabiciunilor si sa stiu exact unde il pot lovi, sa-i cunosc exact punctul vulnerabil, echivalentul locului de pe umarul lui Siegfried din “Cantecul Nibelungilor”. Am deprins smecherii ale comunicarii sociale, nu comunicarea sociala in sine. Am deprins putere de reactie simpla, dura, am deprins concentrare echivalenta cu cea pe care o dezvolta cei in stare de razboi. Stiu de unde vin avioanele, cat de aproape sunt si unde ma pot adaposti, imi cunosc optiunile in orice situatie de asediu. Am devenit o personalitate care stie cum sa nu o pateasca in timpul asediilor. Cunosc fiecare tipologie creata de societatea romaneasca, oamenii sunt previzibili, le anticipez fiecare miscare, sunt un spion in propria tara, ma simt ca si cum as intocmi o harta pentru o forta straina. Sau cel putin asa m-am simtit pana de curand. Nu mi-am mai permis sa imi indragesc tara. Daca faci asta cu moderatie, cu tandrete sau la polul opus, cu pasiune si cu profunzime, esti luat in deradere. Nu exista decat un singur mod in care ti se permite sa-ti iubesti tara la noi: in bascalie. Iar eu nu iau in calcul aceasta varianta in privinta iubirii. Eu nu pot iubi in bascalie, amestecat, fara concentrare, fara atentie pentru detaliu. Eu nu pot iubi “usurel”.

Functionarea mea in societatea romaneasca are un pret urat, imi dau seama. Nu as exagera sa spun ca am devenit un om rau, nu sunt un om rau sau cel putin ma mint spunandu-mi ca vigilenta ascutita cu care ma misc prin societate nu s-a amestecat cu esenta mea. Insa, la fel ca atunci cand iti pui sani de silicon, nu poti sa stii daca nu se sparge unul din sani pe neasteptate invadandu-ti tot organismul cu falsitatea si infectia lui. Exista un risc latent suparator iar eu as vrea sa nu mai las riscuri din astea marunte sa imi pluteasca deasupra capului. Asa cum incerc sa mananc numai lucruri ca lumea, asa cum incerc sa mananc numai lucruri bio, tot asa incerc sa nu mai las chestii emotionale indoielnice sa se amestece cu sangele meu. Purificarea trebuie facuta pe toate planurile.

Refuz sa mai dau replici “inteligente” mizeriei din jur, refuz sa mai pun la pamant oamenii care incearca sa ma loveasca, refuz sa imi irosesc concentrarea pe aceasta supravietuire de cacat, refuz sa imi tabacesc pielea pentru a functiona aici. Si-asa vad in mine nenumarate detalii de care imi este rusine odata ajunsa in alta tara. Ma surprind pe faza, in felul meschin, topesc. Ma suprind cu inima doar intredeschisa si, mai rau de-atat, cu mintea intredeschisa. Am in maneca replici taioase care sa mearga la sigur, imi simt uneori mandria de a putea pune pe oricine la punct cu doar cateva cuvinte spuse cu sange rece. Sangele rece. Asta ma ingrijoreaza cel mai mult. Eram de o sensibilitate spectaculoasa cu doar cativa ani in urma. Eram o rana deschisa asa cum cred eu ca este corect sa fie orice personalitate tanara, eram asa cum este Cip, de exemplu, cu probleme fara nici o legatura cu dedublarea si cosmetizarea, cu abrutizarea, in ultima instanta. Asa cum am scris si la el pe blog, ma paralizeaza reactiile romanilor la aceasta tipologie de “rana deschisa”, raspunsurile romanilor te pun in imposibilitatea de a-ti cicatriza ranile frumos. Orice incercare de introspectie este privita ca suprema slabiciune. Romanii isi imagineaza ca sunt adepti puternici ai darwinismului, se agata cu setea omului slab de un concept aparent puternic. Ei considera ca sunt buni, ca sunt in locuri fruntase pe drumul catre selectia naturala. Nu ma mira ca romanii se agata de idei simpliste, nu cred ca ar avea rabdare sa parcurga si sa inteleaga teorii mai complicate, teorii cu nuante. Romanii sunt atat de speriati, atat de nesiguri pe propria existenta si pe existenta in general incat este firesc sa isi marcheze teritoriul in cel mai primar si agresiv mod cu putinta. Nesiguranta, nemultumirea isterica de gospodina grasa si nefututa nici nu ar putea sa erupa altfel. Cand simti ca pierzi din ce in ce mai mult teren, tacticile devin pe zi ce trece mai agresive si mai ridicole. Iar eu am incercat sa le stapanesc in loc sa am curajul de a ma detasa complet de ele. Am avut imbecila ambitie de a ma descurca pana si in dementa asta romaneasca, am avut ambitia de a putea lovi pana si vite fara nici un reper, vite galagioase si haotice. Am avut momente in care am simtit satisfactie josnica, jalnica pentru ca scosesem din minti cine stie ce prost. Am fost mandra pentru ca am facut un imbecil in toata firea sa planga doar din cateva vorbe, m-am lasat inundata de satisfactia reducerii la tacere a catorva proaste cu rautate de bloc. Pe scurt, m-am pierdut in satisfactii oribile, irelevante. Si am considerat ca am triumfat cumva, ca m-am descurcat, ca am stapanit si alte rahaturi din categoria asta. Scandal. Un vesnic scandal, chiar daca eu il mascam in rafinament si replici scurte. Sufletul meu, mintea mea s-au implicat in acest scandal perpetuu al societatii romanesti.

Iar in aceste zile ma simt rusinata sa imi surprind vechile zvacniri, sa imi surprind pofta de a plesni in dreapta si-n stanga, sa imi surprind dorinta de a pune la punct, de a dezarma in felul agresiv, oribil, imi observ cu jena teribila reflexele animalice si degradante, simt ca m-am uitat doar din cand in cand la firea mea adevarata, ca la o bijuterie de familie pe care o admiri fara capacitatea de a-i intelege exact valoarea, ca pe ceva strain care face doar teoretic parte din tine.

Cred ca acest gen de “maturizare” practicata in Romania nu mai este de actualitate, cred ca nu mai este de folos intr-o societate emancipata, nu as vrea sa mai aud ca acest “a fi pe faza” este bun oriunde si ca natura umana este peste tot aceeasi, rezervandu-ti aceleasi surprize neplacute, nu as vrea sa ma imi treaca prin gand faptul ca societatile civilizate nu au reactii asemanatoare cu cele romanesti doar pentru ca sistemul legislativ este mai bine pus la punct decat al nostru, nu as vrea sa imi incurajez perspectiva care sustine ca orice strain, odata scos din sistemul bine pus la punct, devine un animal de prada fara conduita.

As vrea ca atunci cand in Germania cineva se ofera sa ma duca acasa cu masina pentru ca este foarte frig, sa nu ma gandesc ca acel cineva vrea sa mi-o traga, la propriu sau la figurat, as vrea sa nu ma gandesc ca atunci cand cineva imi ofera o caisa proaspata in Franta, mi-o da pentru ca este veche, as vrea sa nu mai pun la indoiala umanitatea elementara. As vrea sa nu mai fac asta. Energia unui om care face asta este cumplita si va atrage numai energie cumplita. Nu mai vreau un astfel de antrenament.

Si, ca un caine care a fost abuzat de stapanii lui si care isi petrece un timp intr-un adapost, astept si eu sa fiu adoptata. Sperand ca strainii nu ma vor accepta fara pic de suspiciune. Si sa va spun de ce. Unui caine abuzat i se fac cateva teste inainte de a fi dat spre adoptie unei familii care sa-l ingrijeasca si care sa-l iubeasca. Unul din ele este, asa cum stiti, luarea mancarii din fata. Daca in clipa aia cainele sare la mana care vrea sa-i ia mancarea, va fi eutanasiat. Daca nu, inseamna ca a scapat nevatamat din comportamentul stapanilor abuzivi si ca poate fi adoptat. As vrea un astfel de test pentru ca, sincer, habar nu am daca as sari sau nu la mana cuiva care ar incerca sa imi ia ceva din fata. Am nevoie de testele unei societati sanatoase pentru a-mi da un diagnostic complet si competent, vreau sa am o evaluare de incredere a presupusei mele purificari din aceste ultime saptamani. Nu vreau sa ramana cine stie ce bucata imputita in mine si sa nu stiu de ea. Ma aflu, la fel ca orice abuzat, in situatia in care nu mai pot evalua singura situatia mea si sansele mele de recuperare.

Meter stick duamne cat stress fmmm nu mai resist vreau si io o tigara frate deci e prea pro. Sunt un blogger prost undercover duamne ce terminat…nici nu miam dat seama cat de ratat sunt pana acu cand Andrei g aici de fata ma iluminat. Dumnezeu mancaiar cariciu. Nu sunt un derailer.NICIODATA NU AM FOST SAU VOI FI11111111111111111111111111111.NU VREAU SA FIU DERAILER……DE CE NU MA PLACE NIMENI INFARA DE DIDI A  MEA…TOTI COPII SUNT NISTE RAI SI RAD DE MINE PT CA AM CARICIU DE 50 CM. NU E VINA MEA CA ASA MA NASCUT MAMA…ERA DEJA MAI MARE CA A LU TATA DE LA NASTERE…DAR ASA A FOST SA FIE…CE VINA AM IO CA DESTINU A FOST CRUD CU MINE.

redau postu si nu, nu a suferit editari:

buna curvette

am citit si comentariile de la niste posturi in care unii sustin ca defapt esti baiat si esti gay etc etc etc …. sau ca toata povestea este copiata dintr-o carte bla bla bla …. nu ma intereseaza de unde e

ai scris la un moment dat o faza cu un tip belgian bla bla bla ca are nevoie de cineva cu care sa vorbeasca etc faza aia chiar mi s-a parut draguta mi-a adus aminte de un film pe care l-am vazut cand eram mai mic de vreo 5 ori … si am sa ma uit la el si in seara asta cand ajung acasa …. “Pretty woman” cand tipul ala o plateste pe prostituata in avans super mult doar ca sa stea cu el si sa vorbeasca …. si nu si-a tras-o cu ea in prima seara din cate imi aduc aminte ….

500 E / ora pot face rost doar intr-o luna …. asta este salariul meu din care trebuie sa imi platesc si factura de orange si rata la motocicleta si facultatea …. deci nu stiu cat de repede pot sa te “fur” pentru o ora …. (a se citi FUR … si nu e o aluzie la FUT …. ) sper ca ai destule seminte in tartacutza sa te prinzi de ce am zis asa ….

ideea e ca daca este adevarata toata faza asta , chiar mi-ar placea sa te am asa gen … ca pe o confidenta … etc

in cazul in care este adevarat ca esti un baiat, nici asta nu ma intereseaza , daca vorbind cu mine pe mail sau pe mess poti sa te prefaci ca esti aceeasi curva care esti aici pe blog atunci totul e perfect

mi-ar placea sa pot sa ma trezesc dimineatza nebarbierit si sa imi puta gura a berile pe care le-am baut aseara (si nu m-am spalat pe dintzi dupaia) , si sa intru pe mail si sa gasesc niste corespondentza de la tine
chiar mi-ar lumina putin ziua as avea inca un motiv in plus sa ma trezesc … in rest… imi place mult sa dorm pentru ca visez

aaa si inca ceva … in cazul in care alegi sa nu onorezi rugamintea mea, macar lasa un comment la ultimul post sau un post nou sau ceva ca sa vad si eu si sa stiu la ce sa ma astept

WTF?????!!!!!!

Når vi hadde jentekveld følte jeg meg utenfor når de andre diskuterte psykologene sine, samtidig som jeg var glad for at jeg ikke hadde en.

Det var slitsomt. Deprimerte venner er ikke som friske venner. På gode dager lo og pratet vi, og vi var like nær hverandre som før. Men på dårlige dager tok de ikke telefonen, de ble ikke med ut likevel, de fant på dårlige unnskyldninger, og jeg var trist fordi jeg savnet vennene mine, bekymret for hva de holdt på med, og redd for at de aldri skulle komme tilbake til seg selv.

Det var tungt fordi det var så mange som var nær meg som hadde det vondt samtidig, over tid, samtidig som jeg selv gikk gjennom en stresset periode. Jeg behøvde noen å støtte meg til, men de behøvde støtte enda mer. De hadde diagnoser, piller og terapitimer. Jeg var bare sliten og lei meg.

Hva gjør du når vennen din sier at hun ikke kan komme på fest fordi tanten hennes er død, og du husker at den samme tanten allerede var død for et år siden?

Hva gjør du når vennen din skjeller deg ut både når du bryr deg (du forstår ikke hvordan han har det) og når du forsøker å ikke bry deg (hva slags venn er du som ikke bryr deg?)

Hva gjør du når venninnen din ikke dukker opp denne gangen heller, og du vet at hun sitter hjemme alene og deprimert og ikke vil treffe noen?

Hva gjør du når du blir skuffet, redd, trist og ensom på samme gang? Når du ikke kan gjøre noe som helst, samtidig som du ser at noen du bryr deg om sliter fryktelig?

Det er så lett å si la meg hjelpe deg, men hva så når hverken du eller kompisen vet hvordan?

Det har gått noen år nå. Alle har blitt bedre. Men noen har glidd vekk.

Nici nu mai stiu ce am facut sambata... M-am trezit am stat putin la calculator, am invatat... A venit Marius la mine, am lucrat la proiectul de la Gamedesign... Cand a plecat am mai vorbit cu tine... Nu aveai chef de nimic, de absolut nimic (din ce mi-am dat eu seama)... Asa ca am plecat trist sa ma plimb cu bicicleta in oras. Am fost iar in centrul orasului si chiar mai departe, sa vad locuri noi... si am vazut. Am fost chiar si intr-un cimitir, dar a fost atat de frumos incat nu-mi venea sa cred, deci pe bune, a fost incredibil de ingrijit, incredibil de frumos, cu flori, cu niste copaci / copacei extraordinari, cu alei superbe, cu plante frumoase, cu aranjamente, cu "boscheti" tunsi... o adevarata opera de arta. Nici nu stiu cu ce as putea compara din Romania... deci a fost de zeci de ori mai frumos in cimitir decat este in parcul Herastrau (Bucuresti) atunci cand este ingrijit (parcul). Din pacate mi s-a blocat telefonul in timp ce ma plimbam si nu am reusit sa fac poza la cimitir, dar am facut si inainte, si dupa. Uite:

Mi-e foarte greu sa fac poze cu mobilul, Nokia N73... Abia astept sa imi aduci Nikonul meu, Nikon P80 sa pot sa fac poze adevarate... Da, e un hobby sa fac poze, dar cu un aparat neadecvat / provizoriu cum este N73, mai mult ma enervez decat sa ma bucur de ceea ce fac.

Am ajuns acasa seara, am vorbit cu tine... Mi-ai scos ochii pentru una-alta, dar totul a fost ok, ne-am inteles foarte bine pana la urma. Si am hotarat sa facem in asa fel incat sa ne fie bine, asadar nu intru pe mess cand am treaba, cand am de invatat, dar nici tu nu te superi pe mine si nu ma astepti pierzandu-ti timpul.

Sper sa fie o solutie buna. Si intretimp, daca nu ne gasim online sau suntem AFK (away from keyboard) atunci ne scriem pe blog (oricum ne scriem, ideea asta nu era in intelegere, dar se subintelege, cred, sper...).

Ne-am culcat fericiti.

Dimineata... defapt... :D M-am trezit la pranz, am fost sa imi fac ceva de mancare, lapte cu cacao si pernite umplute cu ciocolata, dupa care am mai mancat ceva struguri. Am invatat, si mai am de invatat, dar am intrat putin pe mess, erai AFK, asa ca am iesit iar. O sa intru mai in colo putin. Te ador printesa mea.

Pupici ingerashul meu. Ai grija de tine puiut. Te iubesc. Pa-pa.

• Dupa ce am vazut reclama asta la tv reactia mea a fost "what the fuck?hai frateeee!".Credeam ca dupa reclama cu 'nu ne lasa tata sa fim impreuna ca esti in alta retea" nu puteau gasi ceva mai penal[reclamele cu catelul ala simpatic imi plac:))].Dar se pare ca m-am inselat.Si sincera sa fiu peste tot in jur auzi numai "emo"[de bine sau de rau]...adica niste pusti care isi urasc vietile,au pleata pe fata,se imbraca in lucruri foarte stramte si negre,folosesc foarte mult dermatograf[prea mult] si au repetate esecuri in a face cunostinta cu sicriul ingropat la 4 m in pamant.Dar se pare ca unii oameni nu cunosc intreaga chestie si pe acest motiv te eticheteaza pe strada ca fiind 'emo' doar pentru ca ai pe tine un tricou negru,sau pantaloni negri[care sunt largi,dar ma rog]...si chiar adidasi."Ai o dunga neagra pe tricou!Emoooo!".Toata chestia asta se datoreaza stirilor pro tv de la ora 5.Se pare ca dupa indelungi cautari ei au tras concluzia ca exista niste subgenuri mai dure al curentului emo,cum ar fi black metal,death metal etc.Frate de unde pana unde?Am ajuns sa strige dupa mine 'emo emo' doi pusti de 8 ani care abia au invatat proprietatile toaletei[in loc sa se uite cum nea Ion o violeaza pe bunica-sa si ii da foc la casa ar trebui sa se uite la desene animate].Frate e tricou cu Metallica!Daca tu o sa te duci la Kirk Hammett si o sa-i spui 'frate esti emo!' in momentul urmator o sa-ti bage chitara pe gura si o sa o scoata prin celalalt orificiu.Deci dupa aceasta reclama am realizat faptul ca astia emo[care erau foarte tru sa nu uitam] se diferentiau de oamenii normali doar pentru ca erau din alta retea,deci pot sa presupun ca exista grupuri speciale vodafone,orange,cosmote...asta e discriminare de retea.La un moment dat emolaul isi da seama ca nu e tru si s-a saturat ca singura lui distractie sa fie statul pe intuneric,asa ca omul ranjeste fasolea[un frisbee poate face minuni...cred ca il chema filip si ii placea fuborgul].Emo peste tot...ce-o sa urmeze frate?Emisiune de cum sa te tai cu lama corect?Acum intentia mea nu a fost sa ridiculizez curentul emo,esti emo...ok frate,desi mie mi se pare cam fake faza.Fiecare avem perioade in care ne simtim nasol,denumite "perioade de cacat",dar asta nu inseamna ca ar trebui sa fim emo,suntem oameni si ar trebui sa experimentam toate emotiile,fiecare rade,zambeste,nu poti sa stai incuiat intr-o camera cu pleata pe ochi si sa incepi sa plangi "da' de ce frate?de ce mi se intampla toate astea?" pentru ca pur si simplu se intampla,cum nu poti sa fii fericit tot timpul,nu poti nici sa fii trist tot timpul.Sau poate li se pare ca e 'cul'[am scris intentionat asa],dar parerea mea este ca starea emotionala nu e o moda.Imi pare rau daca am jignit vreun emoid,dar asta e adevaru' frate si il stiti si voi,daca sunteti emo pe bune sa va vad eu ca nu zambiti niciodata "E ziua mea...de ce???*plang*","Am intrat la facultate...ma duc sa ma tai cu lama.","A zis Alin ca ma place,ma duc sa stau pe intuneric.","Am castigat un miliard la loto...de ce am numai ghinion?".Daca vrei sa-ti petreci tot restul vietii intr-un colt de camera intunecat si umed n-ai decat,nimeni nu te opreste,dar daca mai tii mult pleata aia in ochi o sa ajungi sa porti la 25 de ani ochelarii lu' matamare.Eu doar mi-am spus parerea,acum nu trebuie sa imi dati in cap pentru ca oricum cine este emo si citeste asta oricum o sa continue sa fie tru.

P.S.:De acum inainte cand va faceti un prieten nou uitati de demodatul 'cum te numesti?',intrebati-l direct din ce retea e!

karmina: si eu la fel

karmina: :))

Ang3l: doar k in directii diferite

Ang3l: :|

karmina: :|

Vestea proasta e ca nici nu o sa stau eu acum sa povestesc tot, dar multe informatii utile se pot citi de AICI (mda, site-ul incepe de la mijlocul paginii si cand ati ajuns la sfarsitul paginii, continuati de la inceputul ei... stil romanesc de a face ceva nou...). Ceea ce nu scrie acolo, ceea nu vor "unii" sa afle romanul "de rand" este faptul ca desi nu exista salarii minime (prin lege) in Danemarca, dar salariul teoretic considerat minim pe ORA este in jur de 19 EURO...

Cat despre Romania... ce pot sa spun:

- incepand cu 1 ianuarie 2008, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 500 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 ore in medie pe luna in anul 2008, reprezentand 2,941 lei/ora.

- incepand cu 1 iulie 2008, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata va fi de 540 lei lunar, reprezentand 3,176 lei/ora

Hai sa nu fac comparatie "mere cu pere", deci in Romania salariul minim pe ora este (inca) SUB 1 EURO...

Sa vorbesc de preturi? Bun, hai sa vorbesc de preturi, dar hai sa combin preturile cu CALITATEA produselor / serviciilor. Preturile de obicei sunt de 2-3 ori mai mari la mancare, DAR gasesti si produse ieftine, la preturi chiar mai mici decat in Romania (ex. 1L de lapte la cutie la 25 ron, 400g chipsuri la 5 ron, 2L de suc de portocal 100% natural la 8 ron si lista poate continua). Casele aici in Danemarca costa destul de putin fata de cele din Romania, chiar la jumatate de pret in centrul orasului sau in capitala (nu stiu sigur, dar pe unde am fost in lume, peste tot erau preturi mai mici la case decat in Romania, si peste tot conditii mai bune daca nu chiar muuult mai bune).

Adevarul e ca nu putem compara salariile la "cifre", trebuie sa le comparam ceva de genul: "cat trebuie sa muncesc eu pentru un produs/serviciu?". Asa ne dam seama cat de bine traim.

Cu banii pe o ora de munca aici in Danemarca iti cumperi mancare pnetru toata ziua, asta e unul dintre motivele pentru care asa zisii "homeless people" nu prea exista (am vazut 1-2 in centrul orasului, dar nu ies in evidenta), sunt doar mai putin bine imbracati.

Am aflat inca o chestie interesanta, aici daca dai bacsis (tips) cuiva, s-ar putea sa-l jignesti, doar daca face ceva extraordinar se da cel mult 1-2 koroane ( 0.5 - 1 ron ). Nu cum e la noi ca e aproape obligatoriu 10-15% cel putin din valoarea comenzii.

Aici nu vezi in ochii nimanui sa mai astepte un ban in plus, fiecare isi face treaba, e bine platit si de cele mai multe ori le place ceea ce fac, nu au o fata de om plictisit si sictirit de viata.

Hai sa contiui povestea. Foarte multe lume din Danemarca lucreaza doar 6 ore zilnic, le ajunge, au timp pentru familie, pentru ei, pentru chestii ce vor ei sa faca... In Romania poporul e manipulat, de dimineata pana seara sa lucreze, nu doar atat, sa fie nevoita toata familia sa lucreze ca sa traiasca oarecum decent, sunt orbiti de munca. Cand vin acasa nu mai au timp de familie, de nimic, sunt epuizati si a doua zi o iau de la capat... Pur si simplu sunt fortati sa nu mai gandeasca, sa nu mai aiba timp pentru ei, pur si simplu sa fie sclavii societatii...

Adevarul doare? Fiecare dintre noi ne simtim, nu neaparat ca suntem in situatia respectiva, dar cel putin pentru ca stim prea multe persoane care traiesc in aceste conditii... Si sa ne miram de ce sunt romanii tristi, de ce e asa ridicata criminalitatea, de ce sunt asa consumati oamenii, asa sictiriti, de ce un om batran nu poate sa se bucure de viata cand a lucrat "destul" ??? Nu, nu ne mai miram...

Ceea ce vedem de multe ori la talevizori, case frumoasa, strazi ingrijite, casute cu gazon si piscina in spate... toate astea... nu sunt vise, si nu sunt nici macar mofturi... doar ca in Romania nu ai cum sa iti permiti mai nimic din chestiile asta.

E foarte trist... o data ce ai fost in alta tara deja iti schimbi mentalitatea, deja ai vrea sa fie "asa" si in Romania, si in tara pe care o numesti "acasa"...

Si din punctul meu de vedere nici nu imi fac iluzii, nici in 100 de ani nu o sa fie Romania la nivelul statului Danez... Totul vine de la educatie, iar in Romania nu exista asa ceva... ceea ce e numit educatie acolo, e defapt o bataie de joc, si trist e ca nu doar din partea elevilor care nu au nici cei 7 ani de acasa, dar din parte profesorilor, carora nu le pasa, care nici macar nu stapanesc materia pe care o predau, care nu pun suflet in ceea ce predau...

Era o vorba in care incercam sa cred mai de mult: "Ne meritam soarta."  dar nu, e prea mult, meritam totusi mai mult... Dar o sa dureze vreo 250 ani pana si romanul "simplu" va trai bine, fara frica de ziua de maine...

Si mentalitatea e aiurea in Romania. De mic copil mi se spunea ca invat (motivul?...) sa nu ajung gunoier, sa nu ajung la sapa, sa nu matur pe jos... Deci sunt unele meserii care sunt caracterizate injositoare, de care trebuie sa te feresti... Aici in Danemarca nu e asa, toate meseriile sunt respectate, fiecare isi vede de treaba lui. Sa tinem totusi cont ca oamenii de aici sunt civilizati, nu arunca mizerii pe jos, gunoierii lucreaza cu ustensile de calitate, nu se murdaresc, au manusi, aparat de atunat mizerie si tot felu' de echipamente care ii usureaza munca.

Sunt prea multe lucruri care ma deprima cand ma gandesc la Romania, tara mea natala... Nici macar ideea ca exista alte tari in situatii mai rele nu ma incanta...

Te iubesc ingerash, abia astept sa vezi si tu cum e aici, si sa stam aici. Poate cu toata familia peste cativa ani. Mi-e dor de tine puiut. Mii de pupici ubitha mea.

Si mult ei se placeau...

Traiau impreuna,

Si mult se mai doreau...

Dar destinul a fost trist...

Sufletul ei a murit,

S-a distantat...

Nu l-a mai dorit,

L-a abandonat...

Doua suflete s-au stins...

Si dintre ei, iubirea,

Ramane martora a vietii...

Le lasa nemurirea,

Si-i trimite catre altii...

Cartea s-a inchis...

Definit, nedefinit,

Cu ratiune si esenta,

Filosofii l-au iubit...

S-a nascut ca animal,

Vietate-n fum,

A devenit mai rational,

A murit nebun...

Sunt si eu un animal?

Un suflet fara grai?

Un om nerational?

Un nimeni fara rai?

Sunt nimic?

Sau doar un simplu pamantean?

O Finland, se, din morgonljusning randas,
och natten skingras, hotfullt mörk och lång.
Hör lärkans röst med rymdens susning blandas,
snart rymden fylles av jubelsång.
Se natten flyr och fritt du åter andas.
Din morgon ljusnar, o fosterland.

Finland er ski, musikk, film, design, mobiltelefoner, stillhet, PISA-enere, språkvansker, gothere, studentliv.

Finland er alkoholmisbruk, selvmordsstatistikk og skoleskytinger.

Jeg elsker dette landet, men kan ikke forstå

Hvorfor?

Pentru voi... asta

]]> http://iceduchess.wordpress.com/?p=167 Tue, 23 Sep 2008 15:21:37 +0000 iceduchess http://iceduchess.no.wordpress.com/2008/09/23/instigare-la-cultura/

Daca sa-nveti n-ai sete
O sa speli closete
Si privind aceste aspecte
Nimeni n-o sa te respecte
Afla ca-n acest pervers univers divers
Trebuie sa te informezi corect si sa-nveti din mers
Daca vrei s-ajungi o mare scula in strada, bineinteles
Tine minte ca mintea conduce pumnul, nu invers
Realizezi ca viata da palme celui ce doarme
Ignorant si incult ramas fara arme
Instig la cultura, nu doar sa duci sticla la gura
Sa incepi sa fii corect, competitia e dura
Invatati copii si reinvatati parintii sa invete
Ca sunt depasiti de timp acum la batranete
Si n-am finetze, am pierdut-o cand eram un pici
Vezi, curiozitatea p-aici ne omoara pisici
Nici un motiv de stres n-ai dar in minte alarma suna
Si suna ca incet-incet intrebarile se aduna
'Crede si nu cerceta' e-o mare minciuna
Am pierdut secole incercand sa luam luna in mana

Mesajul e clar si nu se indreapta catre Marte
De dragul diversitatii citeste o carte !
Daca vrei sa faci lumina cand e pentru tine noapte
Educa-te singur, frate, citeste o carte !

Ca porti bascheti sau tocuri
Tot vezi coborand din blocuri
Oameni tristi, inculti, plansi, toti in cautare de job-uri
Viata-i o carte deschisa, deschide-ti mintea, invata !
O carte citita te-ajuta sa te descurci altfel in viata
Trebuie sa stii sa legi doua cuvinte, copile
Altfel risti sa fie cainele tau mai destept ca tine
Educa-te singur, stii, nu-i greu deloc
Nu doar cartile de joc in viata ti-aduc noroc
Alege-ti un loc in societate, nu-i un joc deloc, frate
Fii pregatit sa tii piept incercarilor toate
De fapt, esti singur, sunt sigur ca te simti singur
Intr-o lume in care toti incultii viseaza numai bani, desigur
Conteaza ce-i in cap cand esti supus la probe
Ai sa-i ingropi de toti pe rand din vorbe